lunedì 22 giugno 2015

Copiii sint cea mai mare realizare a noastra!

Nu demult am citit un articol tipator si plin de pafos, in care autorul afirma sa nu trăim pentru copiii noştri. sa nu investim, sa ne căutăm de viaţa noastră, sa nu ne schimbăm obiceiurile pentru ei!  ca copiii oricum nu apreciaza.
sint de alta parere!
Nu vreţi sa va schimbaţi obiceiurile, vreţi sa duceţi acelas mod de viata  - nu sinteti gata sa aveti copii!
Copiii cer sacrificii, dar aceste sacrificii le faceti cu placere. copiii cer investitii, cer atentie, cer nopti nedormite si credeti-ma, viata se schimba radical odata cu aparitia unui copil in famile!
Dar aceste schimbari si sacrificii se merita! Doar pina la urma, de ce sintem mindri? cu ce ne alinam ? cu o coafura noua, cu distractia la discoteca? sau cu copilul nostru?!
 Cea mai mare realizare a mea, sint fetele mele. cind ma uit la ele, inteleg - nu traiesc in zadar.
Cu timpul realizarile copiilor nostri devin realizarile noastre, bucuriile lor sint si ale noastre!
 Da! e adevarat! si cine crede contrariul greseste.
 Am cunoscut o batrinica, la inceput imi parea rau de ea, se vaicarea sarmanica, ca are 2 nepoate si nici una nu vine sa o viziteze, dar pe urma, am aflat istoria ei, cind nepotelele erau mici, nu a stat cu ele, nu le-a alintat. Argumentul era - Eu am viata mea! Si vreau sa mi-o traiesc pentru mine. Da! a calatorit mult, avea casa plina de suvenire din diferite colturi ale lumii, dar a ramas singurica cuc. Cum se zice ce a dat, aceea a primit, Acum se afla la o casa de batrini, si din cite stiu, nu vine nimeni la ea in vizita.
Alt exemplu. am o vecina aici, cam dusa cu pluta, nu in sensul direct al cuvintului, da e o adepta a curateniei, vreau sa zic extra curateniei, maninca pe pragul casei ca sa nu faca farimituri  in casa :)
 acum sta singura toata ziua, nimeni nu vine la ea , fiindca pe timpuri, cind nepoatele ii erau mici, nu le lasa nici sa se aseze pe divan, sa nu destearna cumva plapuma!

Fiti parinti si bunei in tot sensul cuvintului si va veti bucura nu pe moment, dar toata viata! Chiar daca, este o perioada in care copiii nu ne apreciaza, aduceti-va aminte cum ati fost voi ! profesia copiilor e sa mai reproseze din cind in cind cite ceva :) profesia noastra e sa mai trecem multe pe linga ureche si sa asteptam cu rabdare sa creasca :)

iubirile mele! sensul vietii mele! tot ce am mai scump! Fetele mele.

pupici tuturor si bucurati-va de viata, e numai una!