domenica 14 giugno 2015

Mamici peste hotare.

Azi am vorbit cu o colegă de universitate, a fost nevoită sa lase fiul de puţin peste un anisor cu părinţii si sa plece peste hotare, chestii birocratice.
si m-au napadit amintirile. am facut parte si eu din gasca mamicilor plecate la lucru peste hotare! Multi ne critica. dar a incercat cineva sa se puna in pielea noastra, sa simta durerea noastra?! credeti oare ca facem asta din putina dragoste fata de copiii nostri?
Numai noi! mamicile care am fost nevoite sa lasam copilul, stim prin ce agonii trecem, cite lacrimi , cite nopti nedormite si pline de regrete avem.
Svetulea avea 3 anisori cind am plecat la lucru, contractul era de 6 luni, dar... m-am intors dupa 4 luni jumatate. pe atunci nu exista skypul, poate si era, dar eu nu stiam de el :) , vorbeam cu Svetulea la telefon, era greu sa o aud cum i-mi spune - mamicuta, vina acasa, nu vreau jucarele, nu vreau haine multe, vreau sa vii acasa! insa a venit un moment cind eu am sunat .... si ea linistit mi-a zis - acum sint ocupata, ma joc cu papusele.
Am întrerupt contractul de munca si am venit acasa.
copiii se deprind repede fără noi! noi mamicile sîntem acelea care suferă mai mult de la despărţirea cu copilul! noi de fapt sintem cele dependente de copiii nostri! si am simţit asta pe propria piele .
Sigur ideal este sa fim intotdeauna alaturi cu copiii, dar, daca viata ne impune, facem ceea ce trebuie de facut pentru a asigura copiilor noştri o viaţa mai decentă.
ceea ce vreau sa spun, este  - mamici, NU VA MAI INVINUITI! orice alegere faceţi, o faceţi nu numai pentru voi, dar si pentru copil! cu timpul despărţirea si durerea se uita, iar cite odata, aceasta despartire ne face sa iubim , sa apreciem, copilul si momentele petrecute cu el si mai mult. Iar  principalul! NU VA LASATI CRITICATE SI INVINUITE DE CEI DIN JUR! ei nu stiu prin ce greutati treceti si de fapt nici nu-i intereseaza, asa e lumea , are nevoie sa critice pe cineva.
traiti viata asa cum credeti ca e corect si bine pentru familia voastra . si nu va temeti de gura lumii.  cel mai important este relaţia cu copilul , restul....

Svetulea isi aminteste cite-odata de plecarea mea, dar niciodata! niciodata nu m-a invinuit! chiar mai mult, acum ca e marisoara , cite-odata isi cere scuze ca mi-a vorbit asa la telefon :) si intelege cit de greu mi-a fost sa fiu fara ea, departe de iubirea vietii mele (ea desigur! ).

iubiti-va copiii dragele mele! si nu are importanta, o faceti asta fiind alaturi sau fiind departe!

pupici tuturor
bucurati-va de viata, e doar una!